ENDODONTIE

Endodontia este specialitatea medicinii dentare care se ocupa de prevenirea, diagnosticarea si tratamentul afectiunilor pulpei dentare prin indepartarea tesuturilor din interiorul dintelui afectat, curatarea si sterilizarea canalelor radiculare, obturarea (sigilarea) definitiva a acestora.

Dupa necrozarea pulpei dentare, in camera pulpara si canalele radiculare raman resturi de tesut pulpar in descompunere, care reprezinta hrana pentru bacteriile din cavitatea orala, creandu-se astfel, conditii favorabile inmultirii lor. Absenta vaselor de sange, distruse odata cu moartea pulpei, impiedica mecanismele naturale de aparare ale organismului (celulele si anticorpii sistemului imun) sa fie transportate in interiorul dintelui pentru a initia lupta impotriva infectiei.

Tot datorita absentei vaselor de sange, nici antibioticele administrate pe cale generala nu pot ajunge la locul infectiei. Pe perioada administrarii lor, actionand doar la nivelul tesuturilor din jurul radacinii, antibioticele pot ameliora temporar simptomele pacientului, fara a elimina insa definitiv cauza. Numai tratamentul endodontic, prin curatarea si dezinfectarea canalelor radiculare, poate elimina pe termen lung infectia, intervenind acolo unde organismul si antibioticele nu pot actiona, adica in interiorul dintelui.

Scopul principal al tratamentului endodontic este de a elimina senzatia de durere si prevenirea complicatiilor. Exista si situatii in care tratamentul endodontic se aplica unor dinti indemni, neafectati, dar ce urmeaza a fi slefuiti si acoperiti de lucrari protetice (exemplu: coroana metalo-ceramica). Astfel, se elimina riscul de aparitie a unor complicatii pulpare ulterioare, ce, pentru a putea fi tratate, ar necesita indepartarea lucrarilor protetice efectuate anterior.

Mijloacele terapeutice avansate in aceasta branșă presupune folosirea unor aparate auxiliare, printre care se numara: microscop sau lupe de magnificatie, endomotor, ace speciale rotative apex locator si laser, ultilizate de asemenea si in clinica noastra, ce au ca scop obtinerea unor rezultate optime.

Scopul final este reprezentat de prevenirea extractiei unui dinte a carui pulpa este inflamata sau necrozata si tratarea sau prevenirea extinderii infectiei si a inflamatiei la nivelul tesuturilor din vecinatate (oase maxilare, tesuturi moi). Pe scurt, in timpul tratamentului endodontic, intregul sistem de canale situat in interiorul radacinilor dintelui este curatat de resturi organice si bacterii si inchis etans cu un material biocompatibil, care sa nu permita reinfectarea sau recidiva.

Simptomele specifice afectarii pulpei unui dinte cu un proces carios, sunt urmatoarele: durere semnificativa, spontana si constanta, nocturna, durere accentuata de alimentele reci sau fierbinti, durere ce apare la apasare, colorarea aparent fara motiv a dintelui in cauza, mobilitate, aparitia unui abces sau a unei fistule in dreptul dintelui respectiv .
Terapia endodontica nu presupune manopere dureroase pentru pacient, orice interventie de acest gen facandu-se sub protectie anestezica prin efectuarea unei anestezii locale.

Desi uneori se tinde a minimaliza importanta tratamentului endodontic, acesta reprezinta o manopera dificila, de mare finete, a carei reusita poate oferi unui dinte o a doua sansa si astfel sunt evitate numeroase complicatii neplacute. In situatia in care tratamentul endodontic este efectuat neglijent sau cand se intervine prea tarziu (multi pacienti se prezinta in ultima clipa la un cabinet de specialitate), pot aparea complicatii (infectii periradiculare: granuloame, chisturi), care de cele mai multe ori necesita o interventie chirurgicala numita rezectie sau chiar extractia dintelui.
Extinderea infectiei in tesuturile moi oro-faciale ( osteite, osteomielita, supuratii ale regiunilor oro-maxilare ) fenomene care pot periclita viata pacientului.

TOP